In fiecare zi caut un motiv sa cobor din pat… Viata asta pare tot mai greu de faurit, traim si nu stim pentru ce, de ce si unde. Ca eu una nu mai cred nimic din ce am invatat la scoala.
Nu zic ca pamantul e plat, dar nici ca e rotund.
Sustin, insa, ca oamenii nu au ajuns pe luna, ca prea sunt facaturi filmarile de la NASA.
Si mai zic ca habar nu avem pe ce lume traim si cine ne conduce.
Si mai stiu ca nu ne duc in directia buna, caci nu ne vor binele, dimpotriva.
Suntem sclavi pe plantatie, dar nu o constientizam. Mergem cu capul in pamant, nu mai vedem soarele care e tot mai des dincolo de nori. Nu mai vedem sensul vietii.
De ce? Pentru ca nu are niciun sens… Aici nu progresam nicicum, doar robim… pentru o sleahta de ce or fi ei… nemernici cu chip uman…
Cum scapam din inchisoarea asta? Nu se stie inca. Se fac multe recomandari. Ca sa respiri asa, sau altfel, ca sa citesti cat mai mult si sa te trezesti, ca sa stai in cap, ca sa inveti sa te dedublezi si sa calatoresti cuantic… Toate mi se par cusute cu ata alba…
Eu cred ca tot ce putem face este sa ne exersam intuitia, atentia, legatura cu latura aceea interioara pe care o putem contacta doar in anumite momente… Ca atunci cand se schimba nivelul de perceptie, adica trecem in astral sau, mai pe inteles, murim, sa avem capacitatea sa gasim iesirea. Sa fim suficient de vigilenti ca sa nu ne mai poata pacali cu karma si alte tampenii.
Karma nu exista. Sa fie clar! Este o scorneala de-a lor! De ce? Simplu! Tot ceea ce facem rau, se intoarce imediat la noi. De unde sa se mai stranga karma, daca totul e cauza si efect?!
Suntem scantei divine, unii dintre noi, caci altii sunt carcase goale. Si am fost de acord, hehe, odata, de muuult, sa venim aici, ca sa experimentam, sa ne jucam. Am venit de buna voie si, pacaliti de ei, tot de buna voie ne reincarnam, caci ne tin adormiti. Nu mai avem acces la puterile noastre divine. Am uitat ca suntem creatori, ca avem abilitati ce par incredibile acum. Ne-au blocat glanda pineala, ne-au dezactivat 90% din ADN, ne vaccineaza din prima zi in care venim aici in chip de bebelusi ca sa ne implanteze diverse chestii, ne educa in scolile lor, apoi ne trimit sclavi pe plantatii, in birouri sau job-uri remote. Ca sa avem cum sa ne platim facturile.
Bai, voi realizati ca suntem pe planeta asta doar ca sa muncim si sa platim facturi!
Niciun animal nu plateste facturi ca sa traiasca aici, doar oamenii! Cat de cretini suntem?! Tarim mai prost decat pasarile cerului! Decat animalele din padure!
Unii cred ca, daca s-au mutat la tara, au o mica gradina, nu mai lucreaza intr-un birou, au iesit din sistem. E gresit. Cat timp platim facturi si avem nevoie de bani pentru impozite, tot in sistem suntem.
Care e solutia? Niciuna pe planeta asta… Aici totul pare a fi aranjat acum in favoarea lor. Sunt printre noi, o duc bine. Noi robotim ca sclavii, ei se bucura de privilegii. Se hranesc cu sudoarea si suferinta noastra.
Niste nemernici care au izbandit.
Evadam sau nu din inchisoarea asta?!
Gandesc ca daca toti cei cu scanteia divina in ei ar pune piciorul in parg, toti odata zic, s-ar cutremura sandramaua asta si, exact ca in Matrix, am vedea cum se destrama. Devine ce este de fapt, o holograma, un program. Le-am vedea chipurile reale, oribile. Ne-am redobandi abilitatea de a zbura in alte lumi.
Eu una vreau acasa! Acolo unde stiu cine sunt, de ce sunt, pentru ce sunt! Acolo unde pot crea, unde pot iubi, unde pot impartasi fericire cu toate fiintele.
Cine vine cu mine?!
