Categorie: Cotidian

Ceasul a sunat. Soarele abia mijeşte şi pot vedea pe fereastră, în semiîntuneric, că cerul e curat, fără pic de nori şi că va urma o zi superbă. Pentru Anglia. E ora 4 – Stelian trebuie să meargă la lucru. De obicei dimineaţa e energic, coboară, pregăteşte porigge-ul – două borcănaşe pentru el, un castronel …

A fost odată, nu de mult, un băiat care a plecat de acasă într-o ţară străină pentru că îşi dorea să strângă repede nişte bani care să îi dea libertatea să trăiască liniştit, fără să mai muncească, o vreme. Şi o fată care şi ea a plecat de acasă în aceeaşi ţară străină pentru că dorea să dea un sens vieţii care trecea pe lângă ea, zi după zi, fără nici o schimbare. Cei doi s-au întâlnit în acea ţară străină şi s-au plăcut.

M-am trezit cu gândul în poveştile altora. De parcă a mea nu îmi ajungea!!! Da! Spune, tu! Mă întrebam eu, aşa în vis, cu o clipă înainte să deschid ochii, daca Vichingul e fericit cu femeia pe care a cunoscut-o. Acolo unde e acum. No, iaca care era prima mea grijă! Eu?! Eu sunt un …

Dragii mei, nu credeam că e posibil aşa ceva, dar am simţit-o din plin! O plictiseală atât de grea, încât îţi vine să plângi! Prima zi cu lolopul a fost amuzantă. No! Alergam eu incoace şi în colo ca o zână călare pe un inorog, fără să îmi fac griji de target sau de altceva. Mă luptam cu navetele cu alcool ca o amazoancă şi apoi iar încălecam lolopul meu! Frumos tare!

Primim întotdeauna ceea ce ne dorim şi suntem pregătiţi să înţelegem… După ce am trăit iubirea şi nu am mai căutat-o, am înţeles compasiunea şi mi-am dorit evoluţia spirituală, am ajuns să trăiesc recunostinţa în forma ei cea mai pură. Acum stiu că iubirea împletită cu compasiune duce la recunoştinţă

Şi, când mă plângeam mai tare că mi-e dor de iarba verde de acasă, am găsit şi de lucru în Anglia… Într-un depozit aflat la 15 minute de casă, tură de 8 ore, cate 4-5 zile pe săptămână, apoi 1-2 zile libere. Am zis eu că e ok, că pot face asta! Aşa că am fost la induction care este un fel de interviu – test, plimbare prin locaţie, discuţii – totul neplătit. Ce am văzut acolo părea amuzant, variat, antrenant.

Trebuia să vin în Anglia, pentru că jumătate din sufletul meu era aici. Şi aveam nevoie de timp petrecut împreună, departe de casă. Timp ca să ne potrivim, ca să ne sincronizăm bătăile inimii, visele, respiraţiile. Timp departe de tot ce îmi era mie familiar. Timp în afara zonei mele de confort. Timp departe de tot balastul pe care trebuia să las în urmă.

Dragii mei, dacă sunteţi interesaţi, acum puteţi citi primul meu roman – “Femeile au nevoie de iubire”.  Încă nu există în varianta tipărită, dar, pentru o mică sumă, se poate downloada în format electronic. Plata se poate face prin paypal sau prin card prin site-ul paypal.com.
Toţi bănuţii obţinuţi astfel îi voi folosi pentru a tipări cărţile şi toţi cei care au contribuit vor primi un exemplar!

Sunt în armonie cu tot ce mă înconjoară, văd cu claritate situaţiile şi aleg cu înţelepciune calea cea mai benefică pentru mine. Mă eliberez de tot ceea ce nu îmi mai foloseşte şi aduc în viaţa mea acele persoane şi evenimente care mă ajută să evoluez.

Vroiam o schimbare în viaţa mea. Mă rugam pentru asta. Dar nu făceam nimic. Eram asemeni acelui om care îl tot ruga pe Dumnezeu să îl ajute să câştige la loto. Şi nu se întâmpla nimic. Ani la rând. Până a auzit vocea divină spunându-i: “Cumpără odată biletul acela la loterie!”